Despre frică

Convingerile fiecăruia sunt intangibile și înviolabile. Adevărul meu este numai al meu, iar adevărul tău îți aparține în deplinătatea lui. Problema apare atunci cînd nu suntem capabili să ne asumăm și nu ne acceptăm adevărul propriu ca să ne permitem să fim relaxați acceptînd întocmai adevărul celuilalt.

La intersecția acestor situații se crează un soi de frecare termică comportamentală și de atitudine. Acest lucru generează cel mai mare blestem, ce poate plana asupra omului: frica. Cînd intervine frica, devii vulnerabil și expus… devii un agent al necuratului și o pacoste pentru cei din jurul tău. Cînd ești cuprins de frică tot ambalajul tău corporal intreținut și atent cosmetizat devine doar o scuză pentru iluziile tale existențiale și un paravan docil pentru presupusul tău adevăr afișat… Devii doar o amintire dezgustătoare a unei mîini transpirate și lipicios de rece în cazul în care vei avea tupeul să dai mîna cu cineva… 

Dar dacă ești contemporan cu tine însuți și ești deschis la tot ce te înconjoară, atunci nu ai de ce să-ți fie frică. În acest caz nu ai voie și nu ai nevoie să umbli aplecat și servil prin lume… nu vei avea complexe de inferioritate și îți vei descoperi dimensiunea istorică de care înaintașii tăi nu au avut curajul să se folosească.

Alegerea întotdeauna îți aparține… numai ție… dar atenție! Doar tu ești răspunzător pentru deznodămîntul alegerii asumate… nimeni altcineva.

Ești ceea ce îți permiți să fii… dacă poți… iar dacă nu, oricum te dizolvi în puțul septic al istoriei… și nu ești singurul.

20130629-002844.jpg