Blues... Muzică? Atitudine? Moştenire sau mentalitate? O exprimare izolată a suferinţei şi intoleranţei, sau din contră, un simbol al ridicării, al demnităţii şi al conştiinţei?
Întotdeauna mă încîntă în mod deosebit întilnirea cu cei ce au fost si vor fi o parte organică din fiecare notă pe care o cînt... da, de voi vorbesc dragii mei, ascultători, curioşi, mîndri, pricepuţi, deschişi şi minunaţi... voi cărora le datorez încrederea de sine, ambiţia şi curajul cu care mă arunc in vîrtejul regăsirii prin Blues.
Un lucru este cert: Blues-ul sau Jazz-ul sau Rock-ul, numiţi-l cum vreţi, întotdeauna i-a unit pe oameni... pentru că e un spirit global şi satisface o nevoie ancestrală de comunicare şi de solidarizare. Vorbim aici de folclorul secolului cel proaspăt ... e un limbaj comun care este înţeles pe toate meridianele. Ar trebui să ne simţim norocoşi şi mîndri că suntem contemporani cu această spiritualitate. Eu unul sunt... Ah, încă ceva...
ar fi bine dacă am invăţa să ne şi folosim de ea. Aştept cometariile voastre :)

Articulaţi-vă, trăiţi, iubiţi şi nu vă lăsaţi păcăliţi !